Chiar nu vreau sa dorm pe mine...prefer sa dorm cu ochii deschisi odihna hrana sufletului meu este gandul care ma duce pe drumul catre greutatile fericirii...luciditatea care fericeste atatia puritanii porniti calare in cruciade e de inteles dar la fel de bine poate fi inteleasa si dorinta de a avea parte de o mica iluzie cum ca lumea ar fi un loc frumos...partea amuzanta e ca chiar este...lumea pe care neo construim lumea la care ne uitam constienti fiind de faptul ca binoclul e in mainile noastre...in acelasi timp e de blamat eternul somn al mintilor lipsite de orizont...minti care traiesc intrun egosim tacit...punem mana de la mana si ne tragem din bezna in lumina...atata timp cat nu poti sa intelegi un om care e diferit fata de tine mai bine nici nu ai incerca sa il ajuti pentru ca mai mult rau ii vei face...atata timp cat in inima ta exista fie si cea mai mica farama de egoism de ura de dorinte meschine...e greu sa tii capul ridicat intro lume in care pana si soarele te orbeste cateodata...e greu sa mergi inainte daca stai cu frica ca te vei trezi la un moment dat pe o banda care te tine pe loc...solutii sunt greu de gasit si somnul e usor dar mai bine hai sa visam cu ochii deschisi nu pentru mine pentru toti...

da se intampla

mergem spre munte nustiu cum am ajuns aici in masinuta cea maro...cu soferul din dotare pe care cateodata mai scrie gigolo italianoi 800 $(sau euro) zis relu aka renanel si mergem la zanoaga pe mine simpla asta combinatie de cuvinte ma face sa rad...o sa am ce sa le povestesc nepotilor mei...in rest ar trebui sa vedem si un apartament la care un paznic prahovean asteapta niste vizitatori poate viitori cumparatori sau chiar proprietari nici nu sunt sigur in orice caz un apartament la munte si ganduri de zile petrecutela predeal cu toata lumea cunoscuta si cea care trebuie cunoscuta...placa snow puff ar merge bine ca mam saturat sa ma uit la skateri astia cum se dau in fiecare zi da daca ma supar imi bag pla si imi iau un longboard de ala care e cu vibe de snowboard si sa vezi ce ma plimb si prin new york nueva york ca am si o combinatie cum as putea sa fac rost de bani pt asa ceva de la maman din pacate alta varianta nu exista da ce mai conteaza....placa aia merita sacrificii...ca paranteza am un laptop un stick si stau in masina asta ma face sa zambesc...o sami iau un longboard asta e concluzia...

Imi place sa ma vad acum pe cel de atunci...cat de mult poate sa te schimbe oare o frunza plutind incet spre pamant sau un asfintit de soare?daca am trece prin totul cu ochii inchisi am putea spune ca nu ne poate afecta sau modifica chiar orice...cred in puterea lucrurilor care nu sunt badarane...nam nici cea mai vaga idee de ce scriu acuma sau despre ce...simt doar ca o parte din increderea pe care o aveam inainte cand scriam mia cam disparut...mi se pare putin ridicol stupid sa scriu fara sa stiu despre ce sa las maimuta neinblinzita care este creierul meu sasi dea drumu pe o foaie sau post de blog in fine....ma uit inapoi de multe ori si nu ma recunosc sunt complet nesatisfacut de recurenta acelorasi idei...poate ar trebui sa ma bucure....pentru un om cu o deschidere catre viata catre cunoastere catre adevar pe scurt consider totusi ca ar trebui sa existe schimbari de perceptie poate...sau poate am descoperit niste lucruri pe care nu vreau sa le schimb pentru ca simt ca asa sunt si asa trebuie sa fie pentru mine...o oarecare justificare a sinelui....daca pe mine ma face fericit de ce nu poti sa ma crezi de ce trebuie sa ma inbuibi cu idei care sami rapeasca fericirea?aceeasi frustrare fata de aceeasi autoritate o alta recurenta a fiintei mele...oare cand oi scapa de ea moi simti mai bine?oricum de multe ori simt si stiu ca nu ma aflu sub nici un fel de control...viata e o subminare a libertatii in general si frustrarea copilului fata de un parinte chitit sa fie totu cum vrea el nu e decat o mostra...poate ca viata e o lupta pentru ibertate...de unde stau eu cam asa o simt....singura problema de care majoritatea nu se prinde e ca eu sunt singurul care ma poate elibera...eu sunt singurul care ma poate incatusi in mine e tot....si elixirul si namolul si apa si focul si juramintele....simt de multe ori ca am castigat...ca am invatat niste lucruri pe care nu mi le va putea lua nimeni si de care multi nu aud...ma intreb daca voi putea vreodata impartasi cu adevarat...intentia mea intotdeauna a fost aceeasi....poate par putin ingamfat dar daca dupa toate greutatile depresiile supararile enervarile eu mam intors intotdeauna in acelasi punct din care am pornit atunci cum as putea sa ma indoiesc de mine?nimic nu sa lipit de mine nici tristetea nici necazul nici esecul....fericirea in schimb bucuria a fost mama care intotdeauna ma trezit din cosmar si ma linistit...o alta recurenta ar fi ideea ca binele nu ar exista fara rau...mi se pare de o simplitate prosteasca copilareasca ceea ce cimenteaza adevarul esentei....vreti sa intelegeti cum ar trebui sa va traiti viata cum ati putea fi fericiti si impliniti intrebati un copil...inocenta puritatea bucuria fericirea si binenteles toate contrapunctele intro masura insignifianta si repede uitata oricum sunt aripile unui copil...nu lasati sa moara ingerul din voi...

Ce te faci cand numai stii ce sa crezi?ce te faci cand timpul trece si tu ii faci cu mana?...aveam o dorinta acuma no mai am aveam o placere acuma no mai am si tot ne invartim in cerc...totul se duce si totul ramane...daca e cola sau daca e pepsi...mereu o sa se gaseasca destui care sa spuna cola e mai buna...tot cacatu ala...sau placerea aia depinde cum vrei so vezi...totu e de perceptie...cum tu te uiti la cola si spui cancerul ala care iti distruge ficatu si e numai carbohidrati si ... ca mai departe am adormit eu spun paharu ala plin de gheata cu un pai in plina vara pe o plaja undeva departe fara griji si fara stres...toate lucrurile sunt aici nu doar ca sa fie...ce bou crede ca lucrurile apartin hazardului poate sa mearga in continuare in fiecare zi de la 9 la 4 la servici si sasi blesteme nevasta si copii ca iau furat frumusetea de viata pe care ar fi trebuit so aiba...nam ura...am lipsa de consideratie...nu ma uit la lucrurile astea si spun cat de prost sau cat de tampit sau cat de urat poate sa fie unu sau altu...doar ma intreb cum poate sa fie atat de orb...si pe mine ma intreb de multe ori...cum pot sa fiu atat de orb cand pot sa vad...ma pierd in lucruri de o banala importanta si raman plitisit...pana cand?pana cand o sa pot sa fac ce vreau sa fac pana cand no sa mai am nici un fel de piedici...asta mie jertfa asta mie suferinta...utila inutila benefica sau daunatoare eu cred ca lucifer sia luato in freza ca na inteleso pe asta...eu stiu in mine oare pot sa pierzi ce tu stii? mie atat de imposibil sami imaginez chestia asta o fi asta oare ideea talentului pierdut...ma indoiesc mai degraba as crede ca e o interpretare a talentului neinteles o materilizare neacceptata...nu poti...totul isi are rostu nimic nu e intamplator lucrurile divine vin prin inspiratie iubirea e unu din putinele daruri ale vietii deloc intelese...those who cant do teach...poate la 50 de ani sa stau si eu sa vbesc pana atunci scopul meu e sa fac...its all a game...and if its not make it a game...wheres the fun otherwise?...stam si ne crispam cand putem sa schimbam atat de usor o grimasa intrun heart warming smile...un zambet adevarat venit direct din inima...e greu sa stii ca nu stii nimic...ca nu poti sa stii nimic ca ambitia iti e innabusita asa ca ajungi sa crezi ca stii ceva...fuck it...fuck it...asta e...cum omul e judecat dupa actiuni asa si viata graviteaza in jurul lor...totul sa fie lejer si lucrurile se arata...un expeditor disperat care se arunca cu submarine care mai decare in fiecare zi toata viata lui 60 de ani dupa monstru din lochness nu apuca sal vada niciodata si un gheorghe care sta pe malu lacului si mananca seminte se trzeste odata calare pe nessie sau cum ii se zice...si lumea urla ce nedreptate...nu e nici o nedreptate...acuma echilibru in toate tine de bun simt...nu stai acum si mananci seminte si nu accepti ce nu e de acceptat...asta e...echilibru...ca ai cazut peo parte sau pe cealalta tot una e...greu sa gasesti un om fericit in ziua de azi...om fericit om echilibrat echilibrat adica azi plange maine rade nici tata nici pacalici...numai stiu nimic pentru ca nam stiut niciodata nimic si pentru fiecare data in care as crede ca stiu ceva platesc tribut la o banca de la care nu primesc nimic...

...

Chiar am nevoie de acest high?chiar am nevoie de inca un pahar?chiar am nevoie de inca o tigara?nici eu numai stiu...ma simt putin pierdut...pe de o parte am societatea lumea regulile lucruri introduse de minti cu mai multa experienta cu mai multa intelepciune ca a mea si pe cealalta parte sunt eu cu gandurile mele...chiar nu am dreptul sa ma intreb de ce?chiar daca nu am nevoie de asta tot o vreau si chiar daca voi spuneti ca nu e bine eu va intreb de ce?de ce sa iti infranezi dorinta pentru ca viata se invarte in jurul momentelor care fac timpul sa stea pe loc care te fac sa iti doresti ca totul sa se opreasca si tu sa ramai pentru totdeauna exact unde esti in momentul respectiv...si de ce sa iti infranezi dorinta asta?doar pentru ca unul sau una iti spun ca nu e bine?cum pot eu sa ascult aceste personaje cand stiu ca maine vor fi inlocuite de altul sau alta care iti vor spune ca cei dinainte nu au avut dreptate dar ca oricum nu ar trebui sa faci asta sau aia...ce sa mai spun eu?ce spun eu poate doar sa rasune in mine asa ca...de unde stiu ca nu gresesc?de unde stiu ca nu sunt pe drumul gresit?eu vreau sa traiesc pana la 50 de ani dar sa traiesc in astia 50 de ani cat alti in 150...de ce as vrea sa imi prelungesc agonia inceputului varstei a 3a?de ce sa vreau sa ajung in punctul in care sa am nevoie de cineva pe care sa il plates ca sa ma spele si sa aiba grija de mine...de ce sa numi traiesc tineretea pana la ultima pictura cu pretul unei batraneti scurte...in viata nimic nu e gratis deci banuiesc ca e lucrurile sunt mai mult sau mai putin corecte...de ce putem noi sa ne agatam in momentul in care ratiunea ne inseala?si intotdeauna ne inseala...oricat neam gandi oricat am analiza e ca un joc de noroc cu sanse egale...poti la fel de bine sa ai dreptate sau sa gresesti...e pe mine instinctul nu ma inselat niciodata...asa ca in el o sa am incredere...nu o sa ma pacalesc singur cautand explicatii logice intro lume a hazardului...uitete in jur...ti se pare ca lucrurile au logica?atunci de ce unele ar fi mai logice ca altele...eu aleg sa resping ratiune si orice mi se da...vreau sa ma lamuresc singur si orice as face stiu ca o sa mor cu 0 regrete...

Numai eu stiu lupta din mine...

In inima oricarui om are loc o lupta intre bine si rau.Toate actiunile minciunile convingerile si asa mai departe au o stransa legatura cu invingatorul unei batalii.Multi oameni nu aleg sa lupte decat pentru o singura tabara.Aceia sunt oamenii care trec prin viata si nu pot spune ca au trecut cu adevarat prin ea.Cine poate sa faca binele bine si raul rau?Placerea ispitei nu poate fi comparata cu placerea faptei bune, a corectitudinii dar nimeni nu ii poate nega savoarea.Cine alege sa stea de o singura parte nu are de castigat decat o parte.Omul lipsit de prejudecati are de castigat cate ceva din ambele dar in acelasi timp si de pierdut din fiecare.Desfranarea,excesul,lucrul interzis si nociv ce conotatii negative are intr-un ambalaj al efemerului?Contrar parerilor nimic nu este etern.Exista doar diferenta dintre aparenta eternitatii.Singurul scop al nostru este experienta,fericirea descoperiri.Zilele de astazi sau de ieri au rol de sponsor al unei anumite tabere a razboiului,rolul de benefactor.In ciuda dorintei perosnale suntem animale ale prezentului ale lucrurilor ce ne inconjoara.Daca in jurul nostru ploua si tuna inima noastra va fi tulburata.Slava zeului ce se poate desprinde in totalitate de sentimentul uman al apartenentei si lipsa de consideratie boului ce se crede rupt de tot.Cine vegheaza asupra acestei batalii de o viata?cine ii scrie finalul si decide invingatorul?Nevoia judecatii se justifica prin dorinta unui sens.Forma fara sens fiind cea mai apropiata legatura cu divinitatea.In mine exista o nevoie de iesire si o certitudine a imposibilitatii unei astfel de minuni.Asa ca ma plitisesc.Ce farmec mai are surpriza dezvaluita dinainte?Farmecul unui amor neimpartasit de amandoi.Sentimentul frumos al omului ce stie sau poate anticipa dinainte ce se va intampla,mai bine zis satisfactia.Omul care nu are nimic de pierdut nu este un om de temut,este un om de compatimit.Acela e omul care nu va stii niciodata ce are sau ce a avut.Antiteza frumosului cu uratul este ce da frumusete frumosului si urateste uratul.Batalia ce se da in fiecare nu este intre bine si rau,nu este intre frumos si urat,nu este intre da si nu, este intre eu si tu.Eu cel care traiesc iubesc si sper si tu cel care traiesti iubesti si speri.Bine si rau...doua cuvinte inversabile ale subiectivitatii timpului.Doua stari de spirit contradictorii doua culori ale aceluiasi soare.Setea de viata este a celui care poate sa futa facand dragoste in acelasi timp.Poate sufletul meu a fost creat de curand.Poate ca daca vad lucrurile altfel am si alte sentimente decat tine.Simtim lafel de aceia cateodata ne simtim legati,dar unii nu au frane.Eu aleg sa stau deasupra tablii de sah dar ce e bun in mine...

este in infern...unui inger i-a cazut o aripa si a fost alungat in iad...

unui inger ia cazut o aripa...dracusorul rade...un inger care ar mai fi vrut sa zboare un inger care fara o aripa numai poate fi numit inger...drcu tot rade...ingerul plange rataceste prin rai dar numai vede chipul frumuseti nu mai vede rostul lucrurirol nici nu mai zambeste...dracu zambeste...un inger sia pierdut o aripa iar chipul sau nu mai lumineaza numai radeaza doar asteapta ingerul nostru numai iubeste pentru ca un inger pierdut numai stie sa iubeasca...dracul...tot rade...ingerul nostru se uita la el si nu se mai vede nu se mai recunoaste nusi mai aminteste nici de vremurile in care era unul dintre cei mai frumosi ingeri daca ar putea ar vrea sa moara...comunitatea cerului lovita de aceasta situatie delicata si nemaintalnita convoca adunarea generala pentru a decide soarta ingerului fara o aripa...la adunarea generala conducatorul suprem razand rosteste spre stupoarea tuturor participantilor urmatoarele cuvinte:un inger fara o aripa nu mai este un inger drept urmare numai are ce cauta in rai.locul lui