Sunday, June 5, 2011

Imi place sa ma vad acum pe cel de atunci...cat de mult poate sa te schimbe oare o frunza plutind incet spre pamant sau un asfintit de soare?daca am trece prin totul cu ochii inchisi am putea spune ca nu ne poate afecta sau modifica chiar orice...cred in puterea lucrurilor care nu sunt badarane...nam nici cea mai vaga idee de ce scriu acuma sau despre ce...simt doar ca o parte din increderea pe care o aveam inainte cand scriam mia cam disparut...mi se pare putin ridicol stupid sa scriu fara sa stiu despre ce sa las maimuta neinblinzita care este creierul meu sasi dea drumu pe o foaie sau post de blog in fine....ma uit inapoi de multe ori si nu ma recunosc sunt complet nesatisfacut de recurenta acelorasi idei...poate ar trebui sa ma bucure....pentru un om cu o deschidere catre viata catre cunoastere catre adevar pe scurt consider totusi ca ar trebui sa existe schimbari de perceptie poate...sau poate am descoperit niste lucruri pe care nu vreau sa le schimb pentru ca simt ca asa sunt si asa trebuie sa fie pentru mine...o oarecare justificare a sinelui....daca pe mine ma face fericit de ce nu poti sa ma crezi de ce trebuie sa ma inbuibi cu idei care sami rapeasca fericirea?aceeasi frustrare fata de aceeasi autoritate o alta recurenta a fiintei mele...oare cand oi scapa de ea moi simti mai bine?oricum de multe ori simt si stiu ca nu ma aflu sub nici un fel de control...viata e o subminare a libertatii in general si frustrarea copilului fata de un parinte chitit sa fie totu cum vrea el nu e decat o mostra...poate ca viata e o lupta pentru ibertate...de unde stau eu cam asa o simt....singura problema de care majoritatea nu se prinde e ca eu sunt singurul care ma poate elibera...eu sunt singurul care ma poate incatusi in mine e tot....si elixirul si namolul si apa si focul si juramintele....simt de multe ori ca am castigat...ca am invatat niste lucruri pe care nu mi le va putea lua nimeni si de care multi nu aud...ma intreb daca voi putea vreodata impartasi cu adevarat...intentia mea intotdeauna a fost aceeasi....poate par putin ingamfat dar daca dupa toate greutatile depresiile supararile enervarile eu mam intors intotdeauna in acelasi punct din care am pornit atunci cum as putea sa ma indoiesc de mine?nimic nu sa lipit de mine nici tristetea nici necazul nici esecul....fericirea in schimb bucuria a fost mama care intotdeauna ma trezit din cosmar si ma linistit...o alta recurenta ar fi ideea ca binele nu ar exista fara rau...mi se pare de o simplitate prosteasca copilareasca ceea ce cimenteaza adevarul esentei....vreti sa intelegeti cum ar trebui sa va traiti viata cum ati putea fi fericiti si impliniti intrebati un copil...inocenta puritatea bucuria fericirea si binenteles toate contrapunctele intro masura insignifianta si repede uitata oricum sunt aripile unui copil...nu lasati sa moara ingerul din voi...