Wednesday, January 12, 2011

Ce te faci cand numai stii ce sa crezi?ce te faci cand timpul trece si tu ii faci cu mana?...aveam o dorinta acuma no mai am aveam o placere acuma no mai am si tot ne invartim in cerc...totul se duce si totul ramane...daca e cola sau daca e pepsi...mereu o sa se gaseasca destui care sa spuna cola e mai buna...tot cacatu ala...sau placerea aia depinde cum vrei so vezi...totu e de perceptie...cum tu te uiti la cola si spui cancerul ala care iti distruge ficatu si e numai carbohidrati si ... ca mai departe am adormit eu spun paharu ala plin de gheata cu un pai in plina vara pe o plaja undeva departe fara griji si fara stres...toate lucrurile sunt aici nu doar ca sa fie...ce bou crede ca lucrurile apartin hazardului poate sa mearga in continuare in fiecare zi de la 9 la 4 la servici si sasi blesteme nevasta si copii ca iau furat frumusetea de viata pe care ar fi trebuit so aiba...nam ura...am lipsa de consideratie...nu ma uit la lucrurile astea si spun cat de prost sau cat de tampit sau cat de urat poate sa fie unu sau altu...doar ma intreb cum poate sa fie atat de orb...si pe mine ma intreb de multe ori...cum pot sa fiu atat de orb cand pot sa vad...ma pierd in lucruri de o banala importanta si raman plitisit...pana cand?pana cand o sa pot sa fac ce vreau sa fac pana cand no sa mai am nici un fel de piedici...asta mie jertfa asta mie suferinta...utila inutila benefica sau daunatoare eu cred ca lucifer sia luato in freza ca na inteleso pe asta...eu stiu in mine oare pot sa pierzi ce tu stii? mie atat de imposibil sami imaginez chestia asta o fi asta oare ideea talentului pierdut...ma indoiesc mai degraba as crede ca e o interpretare a talentului neinteles o materilizare neacceptata...nu poti...totul isi are rostu nimic nu e intamplator lucrurile divine vin prin inspiratie iubirea e unu din putinele daruri ale vietii deloc intelese...those who cant do teach...poate la 50 de ani sa stau si eu sa vbesc pana atunci scopul meu e sa fac...its all a game...and if its not make it a game...wheres the fun otherwise?...stam si ne crispam cand putem sa schimbam atat de usor o grimasa intrun heart warming smile...un zambet adevarat venit direct din inima...e greu sa stii ca nu stii nimic...ca nu poti sa stii nimic ca ambitia iti e innabusita asa ca ajungi sa crezi ca stii ceva...fuck it...fuck it...asta e...cum omul e judecat dupa actiuni asa si viata graviteaza in jurul lor...totul sa fie lejer si lucrurile se arata...un expeditor disperat care se arunca cu submarine care mai decare in fiecare zi toata viata lui 60 de ani dupa monstru din lochness nu apuca sal vada niciodata si un gheorghe care sta pe malu lacului si mananca seminte se trzeste odata calare pe nessie sau cum ii se zice...si lumea urla ce nedreptate...nu e nici o nedreptate...acuma echilibru in toate tine de bun simt...nu stai acum si mananci seminte si nu accepti ce nu e de acceptat...asta e...echilibru...ca ai cazut peo parte sau pe cealalta tot una e...greu sa gasesti un om fericit in ziua de azi...om fericit om echilibrat echilibrat adica azi plange maine rade nici tata nici pacalici...numai stiu nimic pentru ca nam stiut niciodata nimic si pentru fiecare data in care as crede ca stiu ceva platesc tribut la o banca de la care nu primesc nimic...

1 comment:

Adriana said...

"stam si ne crispam cand putem sa schimbam atat de usor o grimasa intrun heart warming smile"

Normal. Ai observat cat de greu e pentru oameni sa zambeasca sau sa rada cu adevarat? E mult mai usor sa fie mereu suparati din diverse "motive" pentru a-si scuza eventualele insuccese. Pe principiul "nu am facut bine lucrul X pentru ca am obosit, sau m-am enervat, facand lucrul Y". Mi se pare ca intotdeauna alegem calea cea mai usoara. Sa ne ascundem dupa "nu am timp", "sunt prea ocupat" si alte bullshit-uri de genul asta. Chiar ar fi o chestie tare sa zambim mai des.