Friday, June 26, 2009

A doua sansa

Fum nori pamant gropi urlete disperate sunete asurzitoare nebunia il inconjoara gandul copilului si al iubirii si al rostului neindepilit in viata cate ar mai putea sa faca cat de recunoascator ar fi pentru ce ar parea acum o a doua sansa in tot vacarmul asta tot se naste ceva o trezire a sufletului si a gandului a lucrurilor ce trebuiesc rasplatite dar impuscaturile nu se opresc bombe explodeaza iar fum iar agonie iar tipetele camarazilor pe moarte testul asta trebuie sa aiba un rost dar un moment de neatentie si glontul sfarma casca...iar el...in timp ce cadea...nu se mai gandea la nimic...

...

De ce bine,de ce rau cand noua ne lipseste inocenta de ce eu nu el de ce dreptatea e un simplu urlet al unui prizonier o victima coletarala a rupturii din noi.Cand faci rau cand gresesti fata de tine si fata de dumezeu o faci si este luat ca atare pentru ca este o actiune voita nu o intamplare nu doar o conjunctura este o dorinta o nevoie cu un pret care trebuie platit oamenii traiesc in inconstienta responsabilitatii si a asumarii propriilor greseli fata de semeni o simpla necajire datorata de un rau facut nu aduce nici un gram de dreptate in balanta ecuatiei faptului in sine.Cine crede cu ardoare ca poate schimba nu trebuie sa se uite la el nu trebuie sa caute solutia, pacea interioara si gandul purificarii sufletului sunt sigurele lucruri pe care un bun samaritean le poate dobandi prin actiunile sale.Dar indiferenta la ce ne duce?reprezinta echivalentului minciunii prin omisiune?sau doar o alternativa daca nevoie religioasa de dreptate lipseste din cetateanul dezinteresat de societatea in care stie ca nu se afla, cu ce el grestete fata de spiritul suprem?cu ce greseste cand el este constient de faptul ca doar el poate fi salvat nu ceilalti.De ce unul si nu altul de ce sa dam o nedreptate pe alta de ce sa dam cui nu stim a merita si de ce sal privam pe cel ce ar trebui ajutat.Nedreptatea lumii se ascunde si in dreptatea pe care noi am crede ca o savarsim se ascunde in initiativa de a ajuta se ascunde in sufletul bun care isi cauta linistea.Ce poate da cu adevarat fiinta umana, omul ca entitate eterna nu efemera?.Unde ne zace salvarea?in dragoste?in indiferenta?in linistea sufleteasca proprie?.Cine se poate rupe cu adevarat de lanturile evolutiei ratate?.lenea prostia si modul in care sunt incurajate reprezinta in primul rand roadele organizarii roadele societatii si a evolutiei.Indiferenta nu aduce ura,indiferenta este digerabila si pentru cel ce nu intelege dar evident prost inteleasa de acesta.Curajul dorinta de a ajuta si de a proteja ne ridica deasupra celorlati?sau doar ne linistesc si ne lasa sentimentul ca am facut ce trebuia?.De ce e drept ca doar unii oameni si aceia impinsi de circumstante identice dar opuse sa fie impinsi catre acest drum iar ceilalti catre un drum al depravarii al ilegalitatilor si al asa zisei nedreptati.Sunt rece...sau realist?...poate si eu sunt un produs al unor minciuni dar cel putin eu ma gandesc la asta...