Sunday, August 28, 2011

Chiar nu vreau sa dorm pe mine...prefer sa dorm cu ochii deschisi odihna hrana sufletului meu este gandul care ma duce pe drumul catre greutatile fericirii...luciditatea care fericeste atatia puritanii porniti calare in cruciade e de inteles dar la fel de bine poate fi inteleasa si dorinta de a avea parte de o mica iluzie cum ca lumea ar fi un loc frumos...partea amuzanta e ca chiar este...lumea pe care neo construim lumea la care ne uitam constienti fiind de faptul ca binoclul e in mainile noastre...in acelasi timp e de blamat eternul somn al mintilor lipsite de orizont...minti care traiesc intrun egosim tacit...punem mana de la mana si ne tragem din bezna in lumina...atata timp cat nu poti sa intelegi un om care e diferit fata de tine mai bine nici nu ai incerca sa il ajuti pentru ca mai mult rau ii vei face...atata timp cat in inima ta exista fie si cea mai mica farama de egoism de ura de dorinte meschine...e greu sa tii capul ridicat intro lume in care pana si soarele te orbeste cateodata...e greu sa mergi inainte daca stai cu frica ca te vei trezi la un moment dat pe o banda care te tine pe loc...solutii sunt greu de gasit si somnul e usor dar mai bine hai sa visam cu ochii deschisi nu pentru mine pentru toti...

1 comment:

Ioana said...

Visele sunt spectacol adevarat...