Sunday, August 28, 2011

Chiar nu vreau sa dorm pe mine...prefer sa dorm cu ochii deschisi odihna hrana sufletului meu este gandul care ma duce pe drumul catre greutatile fericirii...luciditatea care fericeste atatia puritanii porniti calare in cruciade e de inteles dar la fel de bine poate fi inteleasa si dorinta de a avea parte de o mica iluzie cum ca lumea ar fi un loc frumos...partea amuzanta e ca chiar este...lumea pe care neo construim lumea la care ne uitam constienti fiind de faptul ca binoclul e in mainile noastre...in acelasi timp e de blamat eternul somn al mintilor lipsite de orizont...minti care traiesc intrun egosim tacit...punem mana de la mana si ne tragem din bezna in lumina...atata timp cat nu poti sa intelegi un om care e diferit fata de tine mai bine nici nu ai incerca sa il ajuti pentru ca mai mult rau ii vei face...atata timp cat in inima ta exista fie si cea mai mica farama de egoism de ura de dorinte meschine...e greu sa tii capul ridicat intro lume in care pana si soarele te orbeste cateodata...e greu sa mergi inainte daca stai cu frica ca te vei trezi la un moment dat pe o banda care te tine pe loc...solutii sunt greu de gasit si somnul e usor dar mai bine hai sa visam cu ochii deschisi nu pentru mine pentru toti...

Wednesday, August 10, 2011

da se intampla

mergem spre munte nustiu cum am ajuns aici in masinuta cea maro...cu soferul din dotare pe care cateodata mai scrie gigolo italianoi 800 $(sau euro) zis relu aka renanel si mergem la zanoaga pe mine simpla asta combinatie de cuvinte ma face sa rad...o sa am ce sa le povestesc nepotilor mei...in rest ar trebui sa vedem si un apartament la care un paznic prahovean asteapta niste vizitatori poate viitori cumparatori sau chiar proprietari nici nu sunt sigur in orice caz un apartament la munte si ganduri de zile petrecutela predeal cu toata lumea cunoscuta si cea care trebuie cunoscuta...placa snow puff ar merge bine ca mam saturat sa ma uit la skateri astia cum se dau in fiecare zi da daca ma supar imi bag pla si imi iau un longboard de ala care e cu vibe de snowboard si sa vezi ce ma plimb si prin new york nueva york ca am si o combinatie cum as putea sa fac rost de bani pt asa ceva de la maman din pacate alta varianta nu exista da ce mai conteaza....placa aia merita sacrificii...ca paranteza am un laptop un stick si stau in masina asta ma face sa zambesc...o sami iau un longboard asta e concluzia...

Sunday, June 5, 2011

Imi place sa ma vad acum pe cel de atunci...cat de mult poate sa te schimbe oare o frunza plutind incet spre pamant sau un asfintit de soare?daca am trece prin totul cu ochii inchisi am putea spune ca nu ne poate afecta sau modifica chiar orice...cred in puterea lucrurilor care nu sunt badarane...nam nici cea mai vaga idee de ce scriu acuma sau despre ce...simt doar ca o parte din increderea pe care o aveam inainte cand scriam mia cam disparut...mi se pare putin ridicol stupid sa scriu fara sa stiu despre ce sa las maimuta neinblinzita care este creierul meu sasi dea drumu pe o foaie sau post de blog in fine....ma uit inapoi de multe ori si nu ma recunosc sunt complet nesatisfacut de recurenta acelorasi idei...poate ar trebui sa ma bucure....pentru un om cu o deschidere catre viata catre cunoastere catre adevar pe scurt consider totusi ca ar trebui sa existe schimbari de perceptie poate...sau poate am descoperit niste lucruri pe care nu vreau sa le schimb pentru ca simt ca asa sunt si asa trebuie sa fie pentru mine...o oarecare justificare a sinelui....daca pe mine ma face fericit de ce nu poti sa ma crezi de ce trebuie sa ma inbuibi cu idei care sami rapeasca fericirea?aceeasi frustrare fata de aceeasi autoritate o alta recurenta a fiintei mele...oare cand oi scapa de ea moi simti mai bine?oricum de multe ori simt si stiu ca nu ma aflu sub nici un fel de control...viata e o subminare a libertatii in general si frustrarea copilului fata de un parinte chitit sa fie totu cum vrea el nu e decat o mostra...poate ca viata e o lupta pentru ibertate...de unde stau eu cam asa o simt....singura problema de care majoritatea nu se prinde e ca eu sunt singurul care ma poate elibera...eu sunt singurul care ma poate incatusi in mine e tot....si elixirul si namolul si apa si focul si juramintele....simt de multe ori ca am castigat...ca am invatat niste lucruri pe care nu mi le va putea lua nimeni si de care multi nu aud...ma intreb daca voi putea vreodata impartasi cu adevarat...intentia mea intotdeauna a fost aceeasi....poate par putin ingamfat dar daca dupa toate greutatile depresiile supararile enervarile eu mam intors intotdeauna in acelasi punct din care am pornit atunci cum as putea sa ma indoiesc de mine?nimic nu sa lipit de mine nici tristetea nici necazul nici esecul....fericirea in schimb bucuria a fost mama care intotdeauna ma trezit din cosmar si ma linistit...o alta recurenta ar fi ideea ca binele nu ar exista fara rau...mi se pare de o simplitate prosteasca copilareasca ceea ce cimenteaza adevarul esentei....vreti sa intelegeti cum ar trebui sa va traiti viata cum ati putea fi fericiti si impliniti intrebati un copil...inocenta puritatea bucuria fericirea si binenteles toate contrapunctele intro masura insignifianta si repede uitata oricum sunt aripile unui copil...nu lasati sa moara ingerul din voi...

Wednesday, January 12, 2011

Ce te faci cand numai stii ce sa crezi?ce te faci cand timpul trece si tu ii faci cu mana?...aveam o dorinta acuma no mai am aveam o placere acuma no mai am si tot ne invartim in cerc...totul se duce si totul ramane...daca e cola sau daca e pepsi...mereu o sa se gaseasca destui care sa spuna cola e mai buna...tot cacatu ala...sau placerea aia depinde cum vrei so vezi...totu e de perceptie...cum tu te uiti la cola si spui cancerul ala care iti distruge ficatu si e numai carbohidrati si ... ca mai departe am adormit eu spun paharu ala plin de gheata cu un pai in plina vara pe o plaja undeva departe fara griji si fara stres...toate lucrurile sunt aici nu doar ca sa fie...ce bou crede ca lucrurile apartin hazardului poate sa mearga in continuare in fiecare zi de la 9 la 4 la servici si sasi blesteme nevasta si copii ca iau furat frumusetea de viata pe care ar fi trebuit so aiba...nam ura...am lipsa de consideratie...nu ma uit la lucrurile astea si spun cat de prost sau cat de tampit sau cat de urat poate sa fie unu sau altu...doar ma intreb cum poate sa fie atat de orb...si pe mine ma intreb de multe ori...cum pot sa fiu atat de orb cand pot sa vad...ma pierd in lucruri de o banala importanta si raman plitisit...pana cand?pana cand o sa pot sa fac ce vreau sa fac pana cand no sa mai am nici un fel de piedici...asta mie jertfa asta mie suferinta...utila inutila benefica sau daunatoare eu cred ca lucifer sia luato in freza ca na inteleso pe asta...eu stiu in mine oare pot sa pierzi ce tu stii? mie atat de imposibil sami imaginez chestia asta o fi asta oare ideea talentului pierdut...ma indoiesc mai degraba as crede ca e o interpretare a talentului neinteles o materilizare neacceptata...nu poti...totul isi are rostu nimic nu e intamplator lucrurile divine vin prin inspiratie iubirea e unu din putinele daruri ale vietii deloc intelese...those who cant do teach...poate la 50 de ani sa stau si eu sa vbesc pana atunci scopul meu e sa fac...its all a game...and if its not make it a game...wheres the fun otherwise?...stam si ne crispam cand putem sa schimbam atat de usor o grimasa intrun heart warming smile...un zambet adevarat venit direct din inima...e greu sa stii ca nu stii nimic...ca nu poti sa stii nimic ca ambitia iti e innabusita asa ca ajungi sa crezi ca stii ceva...fuck it...fuck it...asta e...cum omul e judecat dupa actiuni asa si viata graviteaza in jurul lor...totul sa fie lejer si lucrurile se arata...un expeditor disperat care se arunca cu submarine care mai decare in fiecare zi toata viata lui 60 de ani dupa monstru din lochness nu apuca sal vada niciodata si un gheorghe care sta pe malu lacului si mananca seminte se trzeste odata calare pe nessie sau cum ii se zice...si lumea urla ce nedreptate...nu e nici o nedreptate...acuma echilibru in toate tine de bun simt...nu stai acum si mananci seminte si nu accepti ce nu e de acceptat...asta e...echilibru...ca ai cazut peo parte sau pe cealalta tot una e...greu sa gasesti un om fericit in ziua de azi...om fericit om echilibrat echilibrat adica azi plange maine rade nici tata nici pacalici...numai stiu nimic pentru ca nam stiut niciodata nimic si pentru fiecare data in care as crede ca stiu ceva platesc tribut la o banca de la care nu primesc nimic...