Ce te faci cand numai stii ce sa crezi?ce te faci cand timpul trece si tu ii faci cu mana?...aveam o dorinta acuma no mai am aveam o placere acuma no mai am si tot ne invartim in cerc...totul se duce si totul ramane...daca e cola sau daca e pepsi...mereu o sa se gaseasca destui care sa spuna cola e mai buna...tot cacatu ala...sau placerea aia depinde cum vrei so vezi...totu e de perceptie...cum tu te uiti la cola si spui cancerul ala care iti distruge ficatu si e numai carbohidrati si ... ca mai departe am adormit eu spun paharu ala plin de gheata cu un pai in plina vara pe o plaja undeva departe fara griji si fara stres...toate lucrurile sunt aici nu doar ca sa fie...ce bou crede ca lucrurile apartin hazardului poate sa mearga in continuare in fiecare zi de la 9 la 4 la servici si sasi blesteme nevasta si copii ca iau furat frumusetea de viata pe care ar fi trebuit so aiba...nam ura...am lipsa de consideratie...nu ma uit la lucrurile astea si spun cat de prost sau cat de tampit sau cat de urat poate sa fie unu sau altu...doar ma intreb cum poate sa fie atat de orb...si pe mine ma intreb de multe ori...cum pot sa fiu atat de orb cand pot sa vad...ma pierd in lucruri de o banala importanta si raman plitisit...pana cand?pana cand o sa pot sa fac ce vreau sa fac pana cand no sa mai am nici un fel de piedici...asta mie jertfa asta mie suferinta...utila inutila benefica sau daunatoare eu cred ca lucifer sia luato in freza ca na inteleso pe asta...eu stiu in mine oare pot sa pierzi ce tu stii? mie atat de imposibil sami imaginez chestia asta o fi asta oare ideea talentului pierdut...ma indoiesc mai degraba as crede ca e o interpretare a talentului neinteles o materilizare neacceptata...nu poti...totul isi are rostu nimic nu e intamplator lucrurile divine vin prin inspiratie iubirea e unu din putinele daruri ale vietii deloc intelese...those who cant do teach...poate la 50 de ani sa stau si eu sa vbesc pana atunci scopul meu e sa fac...its all a game...and if its not make it a game...wheres the fun otherwise?...stam si ne crispam cand putem sa schimbam atat de usor o grimasa intrun heart warming smile...un zambet adevarat venit direct din inima...e greu sa stii ca nu stii nimic...ca nu poti sa stii nimic ca ambitia iti e innabusita asa ca ajungi sa crezi ca stii ceva...fuck it...fuck it...asta e...cum omul e judecat dupa actiuni asa si viata graviteaza in jurul lor...totul sa fie lejer si lucrurile se arata...un expeditor disperat care se arunca cu submarine care mai decare in fiecare zi toata viata lui 60 de ani dupa monstru din lochness nu apuca sal vada niciodata si un gheorghe care sta pe malu lacului si mananca seminte se trzeste odata calare pe nessie sau cum ii se zice...si lumea urla ce nedreptate...nu e nici o nedreptate...acuma echilibru in toate tine de bun simt...nu stai acum si mananci seminte si nu accepti ce nu e de acceptat...asta e...echilibru...ca ai cazut peo parte sau pe cealalta tot una e...greu sa gasesti un om fericit in ziua de azi...om fericit om echilibrat echilibrat adica azi plange maine rade nici tata nici pacalici...numai stiu nimic pentru ca nam stiut niciodata nimic si pentru fiecare data in care as crede ca stiu ceva platesc tribut la o banca de la care nu primesc nimic...

...

Chiar am nevoie de acest high?chiar am nevoie de inca un pahar?chiar am nevoie de inca o tigara?nici eu numai stiu...ma simt putin pierdut...pe de o parte am societatea lumea regulile lucruri introduse de minti cu mai multa experienta cu mai multa intelepciune ca a mea si pe cealalta parte sunt eu cu gandurile mele...chiar nu am dreptul sa ma intreb de ce?chiar daca nu am nevoie de asta tot o vreau si chiar daca voi spuneti ca nu e bine eu va intreb de ce?de ce sa iti infranezi dorinta pentru ca viata se invarte in jurul momentelor care fac timpul sa stea pe loc care te fac sa iti doresti ca totul sa se opreasca si tu sa ramai pentru totdeauna exact unde esti in momentul respectiv...si de ce sa iti infranezi dorinta asta?doar pentru ca unul sau una iti spun ca nu e bine?cum pot eu sa ascult aceste personaje cand stiu ca maine vor fi inlocuite de altul sau alta care iti vor spune ca cei dinainte nu au avut dreptate dar ca oricum nu ar trebui sa faci asta sau aia...ce sa mai spun eu?ce spun eu poate doar sa rasune in mine asa ca...de unde stiu ca nu gresesc?de unde stiu ca nu sunt pe drumul gresit?eu vreau sa traiesc pana la 50 de ani dar sa traiesc in astia 50 de ani cat alti in 150...de ce as vrea sa imi prelungesc agonia inceputului varstei a 3a?de ce sa vreau sa ajung in punctul in care sa am nevoie de cineva pe care sa il plates ca sa ma spele si sa aiba grija de mine...de ce sa numi traiesc tineretea pana la ultima pictura cu pretul unei batraneti scurte...in viata nimic nu e gratis deci banuiesc ca e lucrurile sunt mai mult sau mai putin corecte...de ce putem noi sa ne agatam in momentul in care ratiunea ne inseala?si intotdeauna ne inseala...oricat neam gandi oricat am analiza e ca un joc de noroc cu sanse egale...poti la fel de bine sa ai dreptate sau sa gresesti...e pe mine instinctul nu ma inselat niciodata...asa ca in el o sa am incredere...nu o sa ma pacalesc singur cautand explicatii logice intro lume a hazardului...uitete in jur...ti se pare ca lucrurile au logica?atunci de ce unele ar fi mai logice ca altele...eu aleg sa resping ratiune si orice mi se da...vreau sa ma lamuresc singur si orice as face stiu ca o sa mor cu 0 regrete...

Numai eu stiu lupta din mine...

In inima oricarui om are loc o lupta intre bine si rau.Toate actiunile minciunile convingerile si asa mai departe au o stransa legatura cu invingatorul unei batalii.Multi oameni nu aleg sa lupte decat pentru o singura tabara.Aceia sunt oamenii care trec prin viata si nu pot spune ca au trecut cu adevarat prin ea.Cine poate sa faca binele bine si raul rau?Placerea ispitei nu poate fi comparata cu placerea faptei bune, a corectitudinii dar nimeni nu ii poate nega savoarea.Cine alege sa stea de o singura parte nu are de castigat decat o parte.Omul lipsit de prejudecati are de castigat cate ceva din ambele dar in acelasi timp si de pierdut din fiecare.Desfranarea,excesul,lucrul interzis si nociv ce conotatii negative are intr-un ambalaj al efemerului?Contrar parerilor nimic nu este etern.Exista doar diferenta dintre aparenta eternitatii.Singurul scop al nostru este experienta,fericirea descoperiri.Zilele de astazi sau de ieri au rol de sponsor al unei anumite tabere a razboiului,rolul de benefactor.In ciuda dorintei perosnale suntem animale ale prezentului ale lucrurilor ce ne inconjoara.Daca in jurul nostru ploua si tuna inima noastra va fi tulburata.Slava zeului ce se poate desprinde in totalitate de sentimentul uman al apartenentei si lipsa de consideratie boului ce se crede rupt de tot.Cine vegheaza asupra acestei batalii de o viata?cine ii scrie finalul si decide invingatorul?Nevoia judecatii se justifica prin dorinta unui sens.Forma fara sens fiind cea mai apropiata legatura cu divinitatea.In mine exista o nevoie de iesire si o certitudine a imposibilitatii unei astfel de minuni.Asa ca ma plitisesc.Ce farmec mai are surpriza dezvaluita dinainte?Farmecul unui amor neimpartasit de amandoi.Sentimentul frumos al omului ce stie sau poate anticipa dinainte ce se va intampla,mai bine zis satisfactia.Omul care nu are nimic de pierdut nu este un om de temut,este un om de compatimit.Acela e omul care nu va stii niciodata ce are sau ce a avut.Antiteza frumosului cu uratul este ce da frumusete frumosului si urateste uratul.Batalia ce se da in fiecare nu este intre bine si rau,nu este intre frumos si urat,nu este intre da si nu, este intre eu si tu.Eu cel care traiesc iubesc si sper si tu cel care traiesti iubesti si speri.Bine si rau...doua cuvinte inversabile ale subiectivitatii timpului.Doua stari de spirit contradictorii doua culori ale aceluiasi soare.Setea de viata este a celui care poate sa futa facand dragoste in acelasi timp.Poate sufletul meu a fost creat de curand.Poate ca daca vad lucrurile altfel am si alte sentimente decat tine.Simtim lafel de aceia cateodata ne simtim legati,dar unii nu au frane.Eu aleg sa stau deasupra tablii de sah dar ce e bun in mine...

este in infern...unui inger i-a cazut o aripa si a fost alungat in iad...

unui inger ia cazut o aripa...dracusorul rade...un inger care ar mai fi vrut sa zboare un inger care fara o aripa numai poate fi numit inger...drcu tot rade...ingerul plange rataceste prin rai dar numai vede chipul frumuseti nu mai vede rostul lucrurirol nici nu mai zambeste...dracu zambeste...un inger sia pierdut o aripa iar chipul sau nu mai lumineaza numai radeaza doar asteapta ingerul nostru numai iubeste pentru ca un inger pierdut numai stie sa iubeasca...dracul...tot rade...ingerul nostru se uita la el si nu se mai vede nu se mai recunoaste nusi mai aminteste nici de vremurile in care era unul dintre cei mai frumosi ingeri daca ar putea ar vrea sa moara...comunitatea cerului lovita de aceasta situatie delicata si nemaintalnita convoca adunarea generala pentru a decide soarta ingerului fara o aripa...la adunarea generala conducatorul suprem razand rosteste spre stupoarea tuturor participantilor urmatoarele cuvinte:un inger fara o aripa nu mai este un inger drept urmare numai are ce cauta in rai.locul lui

Imi pare rau ca nu pot sa scriu decat despre lucruri complet neinteresante ce e esential in viata asta ca nu merge ceva bine ca nu sunt toti oamenii frumosi ca suntem inca mici ca nu ne convine sunt foarte multe lucruri puse intreo rama frumoasa dar lipsite de substanta nu forma sau fondu conteaza cand te uiti la un tablou ar trebui sa te duca undeva...orice fel de arta ar trebui sa te duca uneva...intrun colt al fiintei tale un colt pe care nu il cunosti...asta e esential..sa te cunosti pana la ultima bucatica din fiinta ta...sa te surprinzi si sa te accepti sa nuti fie frica de prea mult sau prea diferit sa nu faci alegeri sa lasi alegerile sa ti se arate vei stii nu e vorba de smne sau inspiratii divine sa nu ai niciodata idei preconcepute pentru sunt un mare zid in fata fericirii si a cunoasterii sa ai scopuri pe care sa le vrei cu adevarat sau sa nu ai nici unul din minie a disparut o flacara o placere ma simt mai gol poate ca stiu de ce simt ca ar trebui sa ma misc mai departe ca stagnez si sper doar ca drumurile mele sa fie mai intortochiate decat strazile din bankok

as vrea

As vrea sa creez...as vrea sa fiu in stare sa creez...as vrea sa nu ma mai incurc in lucruri mici as vrea din intuneric sa fac lumina si as vrea sa nu am pornirea de a o explica cui no intelege sau de a prentinde ca nici eu nu o inteleg...as vrea sa numai fiu in lume as vrea sa fiu mai mult in lumea mea as vrea ca din lumea mea sa fiu mai constient ca sunt intro lume diferita care nu e lumea mea o lume in care binele raul sunt circumstante o lume care ma adus unde sunt si care ma face sa gandesc ce gandesc si pe care am absorbito si pe care acum as vrea sa o resping...ma gandeam la un scurt metraj as face un film in care sa fie un singur personaj in prima instanta el sa apara de doua ori odata bine imbrecat nu neaparat elegant imbracat frumos curat spalat plimbanduse in parc sau pe o alee dimineata si din spate aceeasi persoana imbracata in negru cu o infatisare bizara schimbata parca si urata cu dinti negri de fumator alcoolic cu mai putin par preferabil si cu ochii injectati sa apara in spatele celui frumos imbracat sa ii puna un pistol alb gry un pistol pe care il recunosti la tampla si sa traga in momentul in care a iesit glontul sa se schimbe scena acuma aceeasi persoana cu 10 ani mai tanara la fel intro circumstanta cat se poate de normala ingrijit spalat aceeasi chestie apare din nou tot el in negru mai batran aratand exact lafel ca in cadrul trecut acelasi scenariu acelasi pistol aceeasi mimica tot a treia oara la fel cu acelasi personaj acum la 18 ani mai tanar acelasi scenariu si dupa care ultima scena in care apare un bebelus din nou acelasi personaj acelasi pistol aceeasi soarta pentru bebelus iar filmuletul sa se termine cu personajul care ia ucis pe ceilalti stand pe un pat cu pistolul in mana uitanduse la el pt cateva sec dupa care il baga in gura trage si nu se intampla nimic numai erau gloante dupa care scoate pistolul din gura zambeste camerei cei sta in fata aratandusi putinii dinti ramasi si asta ar fi finalul...asta ca sa nu uit...miar place sa vad asta odata eu nu mas supara daca nas fi eu ala care face filmuletu...

...

Ce prost pot sa fiu cateodata..cred ca peste doua luni cand citesc postu asta o sa ma gandesc exact ceam scris putin mai sus...doamne cat de mult poate sa se schimbe o gandire...ma rog iti raman... niste idei si esti inca deacord in mare da detaliile si felu in care puneai problema...cat evoluam noi...ce evolutie...ganditu asta te baga in pamant viata fara marea ta inteligenta ce buna si simpla ar fi...inocenta...nu inocenta...sa fiu plin de viata...asta e tineretea asta e inteligenta asta e fericirea...sa fii viu...sa nu fii mort...cat de frumoase sunt lucrurile care raman in viata pana isi ating apogeul si cu cat mai multa viata ai in tie cu atat apogeul va fi mai departe si cu atat mai frumos ai fi si tu...