Text rece

Cand umbra unei eventuale dezamagiri te apasa ce faci?esti roman,te obisnuiesti,mai mult sau mai putin te resemnezi dar asta nu inseamna ca nu gandesti..sa stii sa gandesti e mai important decat ce gandesti si cand nu stii din ce te gandesti ce e bine atunci ai dreptate...animalele au un mecanism de autoaparare in fatza pericolelor..dar ele vad doar pericole minore pericole care iti pun in pericol viata nu existenta...periculul suprem este frica de moarte si necunoscutul ei dar sunt prea mic ca sa dezvolt...nu vrea sa ma gandesc la ce e mai important decat in momentul in care voi fi in stare sa sustin un astfel de gand cu o imaginatie mai bogata sau poate doar o stare de spirit mai buna...noi avem sentimentulul unui pericol?avem acest instinct primar de a ne apara in fata lui?sau ne aruncam in el...incercam macar sal ocolim?incercam sa ne ferim?sau poate doar nu vrem sal credem...pana acuma am sentimentul ca o bere rece e mai buna decat orice fel de cafea sau ceai...te incalzeste dar cand iesi afara te mai ajuta cu ceva?aparent poate putin dar in final daca totul e rece de ce sa nu fii si tu?de ce sa incerci sa incalzesti polul nord cand asta ar insemna sa inunzi mare parte a populatiei?de ce sa nu fii distant si neimplicat cand singurul castig ar fi satisfactia morala care este un atu pentru cine stie sa nu se lase satisfacut de ea...singura satisfactie pe care putem sa neo dorim este satisfactia propriei persoane si a propriului univers finit.